Botticelli

Botticelli este un pictor nu de fapte, ci de idei, iar tablourile sale nu sunt atât o reprezentare a unor obiecte, cât un model de forme. De asemenea, coloritul sau nu este bogat și realist; acesta este subordonat formei și, adesea, este mai degraba o nuanța decât o culoare reala. De fapt, el era interesat mai degraba de posibilitațile abstracte ale artei sale decât de cele concrete. De exemplu, compozițiile sale, dupa cum tocmai s-a spus, sunt un model de forme; figurile sale nu ocupa de fapt locuri bine definite într-o zona bine definita a spațiului; ele nu ne atrag prin sugestia lor de volum, ci ca forme de forma, sugerând mai degraba un model plat de decor. În consecința, liniile care înconjoara figurile sunt alese cu intenția principala de a fi decorative. S-a spus ca Botticelli, "deși a fost unul dintre cei mai rai anatomiști, a fost unul dintre cei mai mari desenatori ai Renașterii". Ca exemplu de anatomie falsa, putem remarca modul imposibil în care capul Madonnei este atașat de gât, iar în tablourile lui Botticelli pot fi gasite și alte exemple de articulații defectuoase și forme incorecte ale membrelor. Cu toate acestea, el este recunoscut ca fiind unul dintre cei mai mari desenatori: a dat "liniei" nu numai frumusețe intrinseca, ci și semnificație. În limbaj matematic, el a rezolvat mișcarea figurii în factorii sai, în formele sale cele mai simple de expresie, și apoi a combinat aceste forme diferite într-un model care, prin liniile sale ritmice și armonioase, produce un efect asupra imaginației noastre, care corespunde sentimentelor de poezie grava și tandra care îl umpleau pe artistul însuși. Aceasta putere de a face ca fiecare linie sa conteze atât prin semnificație, cât și prin frumusețe, îi distinge pe marii maeștri desenatori de marea majoritate a artiștilor care au folosit linia în principal ca un mijloc necesar pentru a reprezenta obiecte concrete.