Michelangelo

Michelangelo a devenit pictor pentru a putea exprima într-un material mai maleabil ceea ce simțea sufletul sau titanesc, ceea ce imaginația sa de sculptor vedea, dar ceea ce sculptura îi refuza. Astfel, acest admirabil sculptor a devenit creatorul, la Vatican, al celui mai liric și epic decor vazut vreodata: Capela Sixtina. Profuzia invenției sale este raspândita pe aceasta vasta suprafața de peste 900 de metri patrați. Exista 343 de figuri principale de o varietate prodigioasa de expresie, multe de dimensiuni colosale, la care se adauga un numar mare de figuri secundare introduse pentru efect decorativ. Creatorul acestui vast proiect avea doar treizeci și patru de ani când și-a început lucrarea. Michelangelo ne obliga sa ne extindem concepția despre frumos. Pentru greci, era vorba de perfecțiunea fizica; dar lui Michelangelo nu-i pasa prea mult de frumusețea fizica, cu excepția câtorva cazuri, cum ar fi pictura lui Adam de pe tavanul Sixtinei și sculpturile sale din Pietà. Deși stapân pe anatomie și pe legile compoziției, a îndraznit sa le ignore pe amândoua, daca era necesar pentru a-și exprima concepția: sa exagereze mușchii figurilor sale și chiar sa le puna în poziții pe care corpul uman nu și le putea asuma în mod natural. În ultima sa pictura, Judecata de Apoi de pe peretele din capatul Sistinei, și-a revarsat sufletul ca un torent. Michelangelo a fost primul care a facut ca forma umana sa exprime o varietate de emoții. În mâinile sale, emoția a devenit un instrument pe care a cântat, extragând teme și armonii de o varietate infinita. Figurile sale ne poarta imaginația mult dincolo de semnificația personala a numelor care le sunt atașate.