Pablo picasso și opere de arta

Picasso s-a nascut spaniol și, dupa cum se spune, a început sa deseneze înainte de a putea vorbi. De mic copil a fost atras instinctiv de instrumentele artistului. În copilaria timpurie putea petrece ore întregi într-o concentrare fericita desenând spirale cu un sens și o semnificație cunoscute doar de el însuși. Alteori, evitând jocurile copiilor, își trasa primele desene în nisip. Aceasta exprimare timpurie a sinelui promitea un dar rar. Malaga trebuie menționata, deoarece acolo, la 25 octombrie 1881, s-a nascut Pablo Ruiz Picasso și acolo și-a petrecut primii zece ani din viața. Tatal lui Picasso a fost pictor și profesor la Școala de Arte Frumoase și Meserii. Picasso a învațat de la acesta elementele de baza ale formarii artistice academice formale. Apoi a studiat la Academia de Arte din Madrid, dar nu și-a terminat niciodata studiile. Picasso, care nu împlinise înca optsprezece ani, ajunsese în punctul sau de maxima rebeliune; a respins estetica anemica a academiei împreuna cu proza pedestra a realismului și, în mod firesc, s-a alaturat celor care se numeau moderniști, artiștilor și scriitorilor nonconformiști, cei pe care Sabartés îi numea "elita gândirii catalane" și care erau grupați în jurul cafenelei artiștilor Els Quatre Gats. În anii 1899 și 1900, singurele subiecte pe care Picasso le considera demne de a fi pictate erau cele care reflectau "adevarul final"; caracterul trecator al vieții umane și inevitabilitatea morții. Primele sale lucrari, încadrate sub numele de "Perioada albastra" (1901-1904), constau în picturi cu nuanțe albastre, influențate de o calatorie prin Spania și de moartea prietenului sau, Casagemas. Chiar daca Picasso însuși a insistat în repetate rânduri asupra naturii interioare, subiective a Perioadei Albastre, geneza acesteia și, mai ales, albastrul monocromatic au fost explicate timp de mulți ani ca fiind doar rezultatele diferitelor influențe estetice. Între 1905 și 1907, Picasso a intrat într-o noua faza, numita "Perioada Trandafirilor", caracterizata de un stil mai vesel, cu culori portocalii și roz. În Gosol, în vara anului 1906, forma feminina nud a capatat o importanța extraordinara pentru Picasso; el a echivalat o goliciune depersonalizata, aborigena, simpla, cu conceptul de "femeie"...